UNGHIILE - PASIUNE sau doar o meserie?

Buna fetelor!

De ceva vreme ma gandeam sa deschid un astfel de subiect pe forum.
De foarte multe ori am primit mesaje publice sau private pe contul meu de facebook cum ar fi:

"Buna, lucrezi minunat !!! as avea o curiozitate, de cat timp te ocupi de unghii? eu am terminat un curs in august de 2zile constructie cu gel si 2 zile pictura.. apoi sincer am exersat ft putin, o clienta la saptamana sau la 2 sapt. In ianuarie m am dus la un curs de o zi in budapesta la kovacs gabriella dar tot nu sunt multumita de munca mea (. vreau sa precizez ca o constructie cu gel si cu prelungirea patului unghial imi ia vreo 3-4 ore si din acest motiv nu am curajul sa ma apuc intr-adevar de manichiura prefer sa exersez pe prietene la care le fac gratis . Imi doresc ft mult sa ma pregateasca cineva si pt concursuri... dar presupun ca nu ajung cursurile de o zi sau? tu de cate cursuri ai avut nevoie sa ajungi la acest nivel? Astept cu nerabdare raspunsul tau... Paste fericit!!!"

sau

"buna nu poti pune un video cum faci unghiile?cas perfecte eu nu resusesc sa le fac asa"

Voi pastra confidentiale datele expeditoarelor deoarece acestea nu sunt oricum relevante in aceasta discutie. De asemenea, doresc sa fie foarte clar ca intentia mea nu este de a jigni sau ataca pe cineva. Am dat aceste doua exemple doar pentru ca sunt cel mai recent primite si vreau sa le multumesc celor care mi-au trimis sau imi trimit orice fel de mesaj pentru ca doar asa am putut, pe parcurs, sa imi pastrez ochii deschisi si, daca am vazut o problema, sa incerc sa ajut la rezolvarea ei.
Vreau sa mentionez din start faptul ca tot ceea ce am scris in acest post imi asum si reprezinta strict parerile personale.

Aceste mesaje pot parea la inceput simple si la obiect. Pentru mine insa nu a fost asa. Am vazut in ele ceva mai mult decat ce e scris "negru pe alb". Aceste cuvinte reprezinta atitudinea aproape generala asupra felului in care este conceput drumul catre performanta.

Pana acum nu am dat in scris un raspuns complet si pe masura importantei cu care ar trebui tratat subiectul, cu toate ca de foarte multe ori am intalnit mesaje sau opinii care, in esenta, transmiteau acelasi lucru.
Avand insa cateva momente mai libere aceste zile, am pus "pe hartie" toate ideile si parerile pe care le aveam deja adunate in gand si, zic eu, am reusit sa ofer un raspuns care, de ce nu, ar putea constitui tema unei noi discutii. Este o tema total diferita si neabordata asa cum trebuie pana acum.

Iata raspunsul meu la primul mesaj de mai sus:

"Buna ***!

Multumesc! Ma bucur ca iti place munca mea.
Eu am inceput in 2007.
Cursuri nici nu mai stiu cate am facut... foarte multe oricum si majoritatea in afara. Insa nu doar asta este important.
Din experienta mea iti pot spune ca 2 lucruri conteaza foarte mult:
1. CINE te invata, CUM si CAT.
Daca cineva lucreaza frumos el insusi, nu este obligatoriu sa fie si un profesor bun. Nu oricine are talentul de a da mai departe din cunostintele sale cu succes.
Cauta bine si afla mai intai feedback despre un tehnician ca si profesor. Intereseaza-te bine unde/cum/cat/de cand a fost pregatit. Ce cursuri a urmat si cine i-au fost profesori.
Afla pareri de la alte persoane care au invatat de la el/ea!
Un punct de reper poate fi, de asemenea, si pretul. La un profesor bun cursurile nu sunt ieftine! Acest aspect insa nu este obligatoriu... Am vazut si participat la cursuri scumpe dar mai putin bune...

Pe facebook poti afla multe lucruri de acest gen. Ai grija insa. Multe persoane isi fac "reclama mincinoasa" ca sa zic asa sau isi exagereaza calitatile/rezultatele/pregatirea.

2. Cat de perseverenta esti si cat de mult muncesti si exersezi ca sa pui in practica ce ai invatat la fiecare curs. Sa nu te opresti niciodata considerand ca gata, ai invatat si sti destul. Sa nu zici niciodata "Clientele mele nu vor/ nu poarta asta sau cealalta"! Daca faci intr-adevar aceasta meserie din placere si cu pasiune, atunci vei invata orice lucru in primul rand pentru tine si pentru a te completa ca si profesionist. Si crede-ma pe cuvant: clientele vor cere din ceea ce sti sa le oferi. Si pentru orice lucru exista clienta portivita.

Aceste lucruri sunt legate una de alta!

Un curs bun iti va oferi intotdeauna secretele unui lucru de calitate iar un profesor bun va sti sa iti explice acest lucru. Dar ca sa iti iasa TIE in practica, depinde de tine si de cat de mult exersezi. Ai nevoie sa faci muuulte unghiute si sa stai fooooarte multe zile si/sau nopti sa exersezi si iar sa exersezi. Si apoi, cand crezi ca ai terminat, sa exersezi din nou.
Sa nu te descurajezi si sa nu te plafonezi. Sa ai incredere in tine si, chiar daca nu te multumeste ceea ce ti-a iesit acum, sa iti recunosti greselile, sa te antrenezi in continuare si sa le repari usor, usor pe fiecare in parte.

O cunosc pe Gabi, am fost impreuna in juriul international de la campionatul mondial din Germania acum in martie. Este o tipa foarte draguta si un tehnician foarte bun insa nu o cunosc ca si profesor. A fost un curs ceea ce ai facut sau un seminar? Cate eleve ati fost? Ce ati invatat mai exact si cum?

Din punctul meu de vedere, timpul in care realizezi un set de unghiute nu este relevant mai ales la inceput. Trebuie sa te concentrezi mai intai sa iti insusesti toate cunostintele necesare si sa reusesti sa le pui cu succes in practica pe toate o data. Abia apoi poti sa acorzi atentie si timpului de lucru. Eu cel putin asa am facut. Dupa primul meu curs cu David Fowler (gel) am stat vreo 10 ore sa fac un set de unghii asa cum am invatat cu el, dupa metoda lui (era un set de french cu prelungire de pat). Dar am fost sigura ca am facut unghiile corect si ca am pus in practica si cel mai mic detaliu invatat. Dupa aceea, usor, usor, am reusit sa scurtez timpul dar sa am grija sa nu pierd din acele detalii la lucru.
Apoi am facut training cu David si cu Stefanie LoRe pentru acryl. M-am intors acasa de la ei din Germania si primele 5 unghii (french cu prelungire) mi-au luat ore bune.
Dar nu m-am descurajat si am exersat oricand am prins un moment. Aveam jumatate de ora libera? OK! Luam acrylul si pensula si exersam pe mine.

Deci vezi? Am inceput in 2007 ceea ce nu este FOARTE mult timp, crede-ma. Sunt atatea persoane care lucreaza de 10- 15 de ani si fac inca lopeti pe tipsuri... sau pe sablon, nu conteaza. Sunt incantate ca le face vecina un compliment si gata. Multe dintre ele habar nu au de caracteristicile tehnice ale unei unghii sau de ceea ce inseamna un curs adevarat... Pentru multe dintre ele, un "certificat de participare" la un seminar al unei firme, impreuna cu alte 50 de persoane, unde au vazut de fapt reclama la anumite produse, inseamna "pregatire profesionala".
Nu zic cu rautate si in scris este destul de dificil dar oamenii pe care eu ii admir si de la care invat nu fac aceasta meserie in primul rand pentru bani. Pasiunea, placerea si perseverenta ii ghideaza clipa de clipa. Si succesul apare cu timpul, dupa multa munca serioasa. Este un lant fara sfarsit atunci si un raport direct proportional. Cu cat inveti mai bine si exersezi mai mult, cu atat rezultatele sunt mai bune din toate punctele de vedere.

Pregatirea de concurs presupune si ea, bineinteles, multe zile si nopti de exersat. Iti alegi un model care sa stii sigur ca "va suporta" si va fi alaturi de tine in acest proiect. Nu este un aspect des mentionat dar modelul joaca un rol foarte important si merita tot respectul. Pt. un concurs te antrenezi pe un singur model si tot cu el mergi si la concurs. Iti alegi un profesor care sa te ghideze si sa iti arate "secretele" dar asta nu este de ajuns. Sub indrumarea profesorului te antrenezi. Mult. Foarte mult. Extrem de mult!
Un profesor nu va castiga concursul pentru tine. El te va ajuta sa ajungi acolo.
Este important si la ce concursuri ne referim. La noi in Romania eu nu stiu concursuri ci doar mascarade. Pe principiul "eu organizez impreuna cu tine, eu jurizez, eu sponsorizez, eventual eu particip si deci... castig eu sau cine vreau eu". Poate gresesc dar eu asta am vazut pana acum in Ro. Ca sa nu mai zic de nivelul de pregatire sau de regulamentele pe care sunt bazate.
Pentru concursurile serioase, pregatirea inseamna training de luni de zile, zi de zi. La campionatul mondial din Germania am cunoscut fete care s-au antrenat un an de zile special pentru acel concurs.

Este o munca titanica, crede-ma. Si trebuie sa te gandesti bine de la inceput daca este ceea ce vrei cu adevarat pentru ca altfel vei renunta pe parcurs si orice efort va fi in zadar.
In plus, este si un efort financiar insemnat. Materialele, modelul (posibil dar nu obligatoriu), pregatirea si profesorul, costumul si accesoriile (daca este concurs de nail art), drumul, cazarea, mancarea pt. tine si model, participarea in sine de cele mai multe ori si alte eventuale cheltuieli - toate acestea costa. Timpul, de asemenea, costa...

Eu am facut si cursuri de 1 zi. Dar cursuri, nu seminarii. Prefer aceste cursuri unde sunt doar eu cu profesorul/profesorii. Cursuri "One on One". Sunt mai scumpe dar asta este si se merita.
Dupa fiecare curs merg acasa si exersez si apoi revin la alt curs in momentul cand stiu ca am asimilat si pun in practica tot ce am invatat la cursul anterior. INTOTDEAUNA e loc de mai bine si mereu am avut ceva mai mult de invatat de la oamenii pe care mi i-am ales sa-mi fie profesori. Sunt sigura ca daca as merge zilnic la ei la cursuri ar avea ceva nou sa ma invete zi de zi.

Si ar mai fi un lucru important de mentionat:
Degeaba faci un curs daca apoi nu pui in practica ceea ce ai invatat in el. Suna ciudat dar am cunoscut multe fete care au facut asta. Au venit, vazut ca nu este usor si ca trebuie multa munca pentru rezultate bune si au decis sa se intoarca acasa si sa nu faca mai mult decat faceau inainte.
Am avut insa foarte multe fete care au inteles acest lucru, si l-au asumat si au tras tare atat la curs cat si dupa. Si pentru fiecare in parte rezultatele au fost pe masura iar clientele au stiut sa aprecieze. Fetele au putut apoi sa isi mareasca si preturile iar clientele lor sunt mandre ca pot primi serviciile lor.
Deci, dupa parerea mea, din acest punct de vedere depinde de tine cel mai mult si de pretentiile pe care le ai, in prima faza, de la tine insuti.

Se vede ca am o zi mai libera... Ti-am scris aici un roman... Un raspuns atat de lung cred ca nu am dat nimanui niciodata. )
Dar, dupa parerea mea, toate cele scrise mai sus sunt lucruri importante si mi-ar placea sa le fac si publice cumva. Si inca ar mai fi multe de spus... )

Sper ca te vor ajuta sfaturile mele si iti urez mult succes pe mai departe!
Daca vei mai avea nevoie de raspunsuri sau sfaturi de la mine, cu mare drag!

Un Paste Fericit si tie!

Cu drag,

Tina"


Stiu ca raspunsul meu nu este complet. Ar mai fi foarte multe lucruri de spus si tocmai de aceea va invit sa dezbatem impreuna aceasta tema. Astept cu nerabdare parerile voastre si sper ca vor fi cat mai multe dintre voi dispuse sa isi expuna opiniile!

Va si va ,

Super topicul!

Ca sa raspund mai pe scurt, recunosc ca la mine este si una si alta, adica o mica parte de pasiune si o mica parte de meserie.

La mine totul a inceput la sfarsitul lui 2008 , inceputul lui 2009. Sincer mi-e putin rusine de modul in care a decurs performanta mea, dar nici nu mi-am dat silinta cine stie ce. Adica Tina, are un an mai mult vechime ca mine si face niste unghii de ramai masca. In sensul asta ma refer. Pe de alta parte sunt si mandra pentru ca vorba Tinei, sunt altele care muncesc de ani de zile si tot late fac unghiile sau nu stiu sa lipeasca niciun tips.


In alta ordine de idei, privindu-ma strict pe mine eu ma axez pe unghiutele dragute (nu perfecte), facute cat mai repede si cat de calitativ se poate, in niciun caz “de concurs” . Acum sa nu ma intelegeti gresit, nu fac unghii la repezeala, strambe, denivelate doar ca nu am chef sa le pilesc, nu, dar nici nu le bibilesc asa mult.

Eu am facut curs cu Tina si m-a invatat niste lucruri foarte pretioase si interesante, niste trucuri pe care nu le gasesti asa usor pe ici pe colo, insa , simt ca eu nu sunt facuta pt asa ceva. Adica, nu stiu daca voi fi vreodata in stare sa fac unghii asa aproapiate de perfectiune. Poate nu sunt eu atat de pasionata de unghii ... sau pur si simplu trec print-o stare in care nu simt ca voi avansa asa tare, nu stiu, voi vedea. In plus, eu acum lucrez la un salon si pt mine acum conteaza sa fac cat mai multe cliente, intr-un timp cat mai scurt pentru a face cat mai multi bani. Sper sa nu para ca sunt lacoma sau mai stiu eu ce, dar cam asta simt. As vrea pe de alta parte sa ajung sa fac si eu unghii perfecte , deosebit de frumoase cu vreo 200-300 ron si sa nu mai trag de mine 10 ore pe zi ca acum. Chit ca nu e bine si nici nu vreau sa influentez alte fete, dar cand nu prea imi iese ceva ma simt f descurajata si o spun cu parere de rau. Oricum, cine zice ca e usor, e prost ori batut in cap, pt ca e al naibii de greu sa fac ceea ce facem noi

Pentru moment, nu prea stiu ce vreau, ce teluri am si nici ce voi ajunge, intr-un cuvant nu imi gasesc locul. Tare as vrea sa aud si alte povestiri de-ale voastre sincere .

Mai aud fete care spun ca nu fac asta pt bani , ci doar din placere, o fi adevarat sau se ascund in spatele unei masti cum fac multi altii? Daca e adevarat, tare mult as vrea sa ajung si eu acolo, insa momentan ... raman aici unde sunt pana ceva se va schimba.

Super interesant acest subiect, ne putem destainui cum si in ce fel a inceput fiecare in meseria asta..
Pt inceput, eu am 7 luni de cand m-am apucat, foarte repede s-a intamplat totul la mine.
Mergeam la o tipa de ceva timp la unghiute, era prima oara in viata mea cand imi puneam, le vedeam perfecte( insa acum cand ma uit la ce imi facea nu imi vine sa cred in ce hal erau ))
Problema mea era ca nu facea modele, deloc!! Nici macar o floricica, orice, nu conta, deja ma saturasem doar de french sau sclipici.
Si ma tot gandeam ca daca eu as face ,sigur as face tot felul de modele, de picturele..nu cautasem deloc pe net modele de unghii ca sa stiu ca deja exista fete care fac, in mintea mea era ca probabil as fi printre singurele , nu aveam nici cont de fb ca altfel cu siguranta gaseam eu fete care intr-adevar fac meserie.Si bineinteles, ca multe altele ma gandeam ca este si super usor de facut, pt ca atunci cand vezi pare extrem de simplu.
Si cateva luni ma tot gandeam sa fac asta, imi era si foarte teama pt ca nu stiam nici macar de ce produse am nevoie, nici de unde sa le iau, nici cum sa imi fac cliente..
Si la un moment dat m-am hotarat, am dat pe google produse unghii, primu site la care am intrat, am si comandat un kit ( apropo fugiti de goldnails )
Si uite asa mi-am chemat prietene la mine si zile inytregi faceam ba la una, ba la alta...evident ca ieseau groaznice, ma duceam cu gelul pana pe cuticule ca sa fie bine bine peste tot, tipsuri lipite cum imi lipeam eu cand eram mica din piata cu superglue..ce sa mai eram praaaaf!!!!
extrem de descurajata, am inceput sa caut pe net si uite asa am dat de acest minunat forum, pe care l-am citit absolut pe tot, stateam pana la 2, 3 noaptea si am gasit raspunsuri la o gramada din problemele mele, plus ca am descoperit tiger si mi-am schimbat absolut tot de la ei.
Si oricum, cu multa munca, stres, dezamagiri si extrem de multa ambitie am reusit..si nu e deloc suficient si sunt constienta ca am mai mult decat extrem de mult de invatat..dar sunt contienta de greselile mele si am cateva fete pe care le urmaresc si sper sa ajung candva ca ele.
La inceput nu am crezut ca o sa ador aceasta meserie, dar nu ma satur si fac cu mare mare drag, si in plus lucrez de acasa si castig mai mult decat am visat vreodata, deci sunt perfect implinita cu ceea ce fac, insa imi doresc sa ajung mult mai departe si nu ma las.

As vorbi ore intregi despre asta, insa ma opresc aici, mai las loc si pt alte fete

Va pup

Cad de departe vrei sa ajungi maggix? La ce te-ai referit?

Departe in sensul ca vreau sa invat cat mai multe posibil si sa nu raman la acelasi stadiu, vreau sa fiu in stare sa fac orice in materie de unghiute..nu stiu momentan doar visez
Cert este ca imi place extrem de mult ce fac, nu ma plictiseste, ba din contra e o continua provocare, sa ma autodepasesc cu fiecare clienta si nici nu ma gandesc sa fac altceva de acum incolo, poate doar pe viitor sa nu mai lucrez de acasa, sa deschid ceva , nu neaparat un salon, dar sa fac in alta parte ca sa ramana casa casa si munca separat.

Becky tu ziceai ca lucrezi in salon, nu faci si acasa? Castigurile nu se compara cele de acasa cu ce scoti in salon, si pe deasupra te mai si cocosezi cu nu stiu cate cliente pe zi..

Acum lucrez la un salon si chiar nu se compara. Ajunsesem intr-un stadiu in care nu vreau sa mai ajung. Incerc sa-mi impun niste limite. Ma refer ca daca lucrezi acasa, cel putin in cazul meu, eram mereu singura, numa eu cu clienta, nu mai stii ce vreme e afara, nu mai iesi, stai mereu cu stres ... ca oricat de bine te imprietenesti cu ele nu stii niciodata peste cine dai , nu o poti lasa singura sa te duci si tu pana la baie ca daca te fura, daca mai vine cu vreun amic seara iarasi e ciudat ca imi intra straini in casa, nu te mai aranjezi etc. Sunt multe lucruri si uneori banii chiar nu ma mai intereseaza atata timp cat eu nu ma simt bine. La mine era oarecum mai simplu, ca locuiam singura, dar daca mai stai si cu familia.. ii deranjezi si pe ei, nush, la inceput imi placea ideea, acum nu o mai concep deloc.

Incerc sa nu imi mai pun clienta dupa clienta pana nu mai pot, sa-mi fac un program, sa imi fac timp de mine sa mai merg la o piscina sau la un bronzat ca tot vine vara si multe lucruri. Mie imi place sa fac unghiute, dar nu atat de mult incat sa renunt la tot ca nu mai am timp de cliente stii?

Stiu fete care lucreaza de dimineata pana seara si au pierdut contactul cu lumea. Nu as vrea sa ajung asa. De aia eram curioasa si de povestea voastra , de stadiul in care sunteti acum si de ceea ce vreti sa faceti pe viitor.

Da, din punctul asta de vedere ai mare dreptate..si eu pana de curand faceam pana seara tarziu, nu ieseam din casa cu zilele, abia daca mai mancam si dupa ceva vreme mi-am dat seama ca in ritmul asta eu chiar nu mai am timp de mine deloc.Nu mai ieseam in oras, ca eram prea obosita sau terminam prea tarziu ca sa mai plecam undeva, cu prietenii ne vedeam doar daca veneau ei pe la noi si bineinteles ca si atunci le faceam prietenelor unghiile ca nu ma puteam abtine ))
Eu stau cu sotul meu si ajunsese sa fie el in rol de gospodina in casa, mancare, curat, spalat , el se ocupa, ca eu chiar nu aveam timp.
Dar de cum a venit primavara, si era deja prea frumos afara ca sa mai stau in permanenta in casa, mi-am modificat programul de lucru, ultima programare e la ora 4 si stiu ca dupa 5.30 maxim 6 sunt libera sa fac ce vreau si e mult mai bine.

Momentan sunt multumita de faptul ca stau acasa, pot sa imi mai fac una alta prin casa intre cliente, mananc o mancare calda si bineinteles pot sa dorm mai mult ))

Si cum e cu programul asta? Majoritatea clientelor lucreaza si ele si scapa tot asa pe la 4-5 si vor programari in special seara... ce le zici? Cum le-ai educat? :D

Pai clientele care veneau seara le-am programat sambata, duminica eu nu lucrez.Si asa am si eu timp de mine si ele sunt mai incantate de idee sa vina sambata decat sa vina dupa munca seara ca erau si ele obosite.

Tina ma bucur enorm ca ai deschis acest subiect! Era nevoie de el pe forum.

Si eu am primit de multe ori mesaje de genul acesta. In ele observi ca lumea masoara felul in care faci unghiile cu numarul de diplome pe care le ai. Iar prin asta vreau sa spun ca sunt de acord cu tine. Nu conteaza numarul de diplome, daca nu te-a invatat o persoana care stie, cum sa te faca sa intelegi sa aplici o tehnica. Exista persoane care fac lucruri fenomenale, dar cand vine vorba sa dea mai departe cunostintele, atunci nu pot sau nu vor sa faca acest lucru cat mai bine.

Mai departe, daca gasesti profesorul care sa te faca sa intelegi si sa aplici tehnica, trebuie NEAPARAT sa exersezi cat mai mult si imediat dupa curs toate lucrurile pe care le inveti acolo. Nu e suficient sa mergi la un curs, sa prinzi miscarile si apoi sa fii sigura ca o sa sti sa faci orice ai invatat acolo daca nu exersezi. Dupa fiecare curs eu visez chiar si seara ce am facut acolo Intri intr-o stare care te face sa te concentrezi asupra oricarui lucru pe care il inveti acolo si nu poti iesi din ea decat dupa cateva zile de la terminarea cursului.

Ce e drept este ca trebuie sa ai o adevarata pasiune pentru unghii ca sa faci sacrificiile care trebuie facute sa ajungi unde iti doresti.

Sper sa discutam cat mai mult pe acest subiect, ca sa aflam cat mai multe pareri. Toate sunt foarte interesante si sunt sigura ca fiecare ne vom regasi macar in cate un raspuns, fie chiar si putin.

Abia astept sa citesc cat mai multe puncte de vedere!

Va pup!

hello tuturor eu sunt recent venita in lumea asta, dintr-o nebunie mi-am facut programare la o prietena care punea unghii, mi-a placut, am facut o pasiune si la un calcul monetar facut de iubitul meu, m-a indemnat sa ma apuc si eu. acum e cum ziceti voi, pasiune si meserie (doar ca momentan part-time). singura mea problema, sau mai corect spus, teama este sa nu imi pierd clientele si cererile, nu prin vina mea, printr-o practica incorecta, ci prin demotare. sa renunte fetele la purtat unghiile cu gel, pe motiv ca-s false si nenaturate si "out of trend". linistiti-ma ca nu e asa

Buna fetelor ! Nu am mai intrat de foarte mult timp pe forum si de aceea abia acum am vazut acest topic. Da intradevar este foarte interesant sa citesti povestile unor fete pe care le cunosti sau nu dar pe care le apreciezi pentru ceea ce fac. Eu anul asta in dec am implinit doi ani de cand m-am apucat de unghiute.
Pur si simplu eram fascinata de cum imi facea unghiile doamna la care mi le faceam pe atunci , si am simtit ca pot si vreau si eu sa fac asa ceva. Asa ca m-am apucat si uite asa mi-am descoperit un talent pe care nu credeam ca as putea sa-l am. Am vazut ca pot imita cu usurinta diferite modele si de atunci am incercat sa merg la cursuri de pictura pentru a invata tehnici noi. Intradevar este foarte greu , trebuie sa faci sacrificii, dar nu trebuie sa te descurajezi.
Momentan in Piatra Neamt sunt singura care fac picturi complexe pe unghii, si cand zic complexe ma refer la mai mult decat o floricica....cum fac pe aici prin saloane. Clientele ma intreaba de ce ma mai tot duc la cursuri ca deja pictez destul de multe chestii...iar eu le spun ca ma duc pentru placerea mea de a invata lucruri noi si de a cunoaste oameni deosebiti.
Eu lucrez acasa din acelasi motiv ca si alte fete , si anume ca la un salon muncesti la fel de mult dar castigi mai putin. Momentan am ajuns sa lucrez si cate 10-12 ore pe zi ceea ce nu este bine, stiu , pentru ca asa cum spuneau mai sus fetele ajungi sa te prostesti in casa , ajungi sa nu mai ai unde purta hainele pe care le ai in sifonier, practic interactionezi doar cu clientele tale si atat, in rest esti rupta de lume. Pe viitor mie personal mi-ar placea sa predau pictura pe unghii altor fete, de aceea am si facut cursuri de formator si de acum trebuie sa ma interesez ce trebuie sa mai fac ca sa ma autorizez ca formator. Daca stie cineva sa-mi spuna si mie please!
Va pup pe toate si va urez o cariera lunga si plina de impriniri!